Vreme trece, vreme vine

“Vreme trece, vreme vine
Toate-s vechi si noua toate”

Cam la asta ma gandesc la fiecare inceput de toamna/iarna cand temperaturile in Poli ajung sa ne faca sa ne gandim pe toti ca este momentul sa fugim cat mai avem ocazia. Ca student in primii ani, era interesant, in ultimii ani de licenta si master era deja obisnuinta, acum insa dupa 10 ani de studentie mi se pare exagerat si nepasare.

1. Nu mai vreau sa aud ca “asa era si pe vremea mea, ba chiar acum e bine”. Este o vorba tembela, specifica poporului nostru si secolului trecut cred, pentru ca in alte parti nu am auzit-o in zilele noastre. Lumea s-a deschis, nu ma mai tine aproape nimic sa stau la facultate in Romania, iar concurenta este mult mai mare, ne putem misca mult mai usor, putem pleca cand vrem. Inteleg nostalgicii care se gandesc la vremurile trecute si asocieaza amintirile lor cu frigul de acum din sali si se gandesc ca lucrurile au ramas la fel, dar asta nu e bine. Ei erau obligati sa ramana aici, din cauza sistemului tembel in care s-a trait. Noi nu mai suntem…

2. Nu cred ca nu sunt bani pentru incalzire sau pentru mici reparatii. Pentru ca tot Rectoratul si toate birourile mai bune din Poli se incalzesc cu aer conditionat sau alte aparate pe baza de curent electric. Acestea consuma mult mai mult decat incalzirea prin agent termic sau asa ar fi normal… Deci sufera numai “prostii”, iar marea majoritate a acestei categorii o reprezinta studentii. In plus, este vorba despre mici reparatii la izolarea unor geamuri, la inlocuirea altora, etc. ca sa ramana caldura in sali. Chiar nici pentru asta nu sunt bani sau nu exista interes si responsabilitate deloc?

3. M-am saturat de scuze. Nu merge liftul de 2-3 luni pentru ca se schimba. Nu merge caldura pentru ca nu stim cat de frig va fi afara in viitor (poate se incalzeste). Nu e curat pentru ca e murdar. Am adus niste prieteni care lucreaza la diverse firme de media sa se plimbe prin eg-uri acum o luna: au zis ca se mira ca acolo invata cineva la mizeria si dezastrul in care arata salile si ca nu le vina sa creada ca Politehnica (impreuna cu toate rezultatele pe care le are, dar si pretentiile pe care si le doreste) are astfel de sali de studiu. Nu te deranjeaza ca nu merge liftul daca nu muncesti prea mult si doar o lalai prin facultate (arzand-o academic), chiar daca ai biroul la etajul 3 sau 4, dar cand urci de 5-6 (sau mai multe) ori pe zi pentru ca ai de rezolvat diverse, iti cam vine sa iti bagi si tu picioarele la un moment dat. Oare cat dureaza instalarea unui amarat de lift intr-o companie privata? Sau banii A&C sunt mai prosti decat ai lor? Ca banuiesc ca nu ne da nimeni liftul moca.

4. Vinovati suntem cu totii. Principalii vinovati sunt cei care ne conduc si nu iau masuri. Apoi suntem noi care acceptam pentru ca ne-am obisnuit cu asta si, personal, cred ca sunt de vina si studentii care accepta toate aceste lucruri fara sa zica nimic. Si tot vinovati suntem cu totii pentru multe alte lucruri, cum ar fi mizeria din facultate. Inteleg ca desi avem 1 femeie de serviciu la 4 cadre didactice tot este mizerie prin sali, de multe ori ne facem curat singuri, etc. Insa este si vina noastra ca facem mizerie un pic cam mare cel putin in spatiile comune si aici cred ca ar trebui si studentii, si cadrele didactice sa fie mai atente. Insa poate este si vina mediului (pentru ca ne adaptam si suntem influentati si de mediu): daca niciodata nu este curat, atunci normal ca toata lumea arunca (vezi geamurile care nu au fost spalate de ani probabil).

5. Ne miscam inainte, dar mi se pare ca ne miscam cam greu. Iar administrativ ne miscam cel mai greu: vreau sa stiu de unde se ia o cheie, vreau sa stie ce femeie de serviciu trebuie sa faca curatenie undeva si cand, vreau sa stiu cand o sa avem lift si caldura, sa avem carioci pentru whiteboard-uri (si alte materiale didactice). Politehnica este in continuare gri spre neagra, la fel ca acum 10 ani si probabil la fel ca acum zeci de ani. Multe sunt lucruri marunte, dar care s-ar aduna daca am avea niste gospodari mai buni, care ar fi interesati si de lucrurile marunte din jur, dar care conteaza atat de mult cateodata.

Si daca am inceput cu niste versuri care se portivesc perfect situatiei, cred ca merita incheiat cu alte versuri din acelasi context, dar care ne arata ca, desi timpul este relativ, parca am vrea ca unele valuri sa treaca mai repede.

“Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece”